Gusto Graser

Poet, artist plastic, apostol al naturii, * Braşov, 16.02.1879 (nume de botez: Gustav Arthur), † München, 27.10.1958; G. este fiul unui judecător de district şi senator. Fratele său, Karl G. (1875-1920), este co-fondator al coloniei reformiste Monte Verità lângă Ascona (Tessin, Elveţia), iar fratele său Ernst Heinrich G. (1884-1944) este pictor şi grafician. – La vârsta de 15 ani, G. abandonează liceul şi devine ucenic. În 1896 câştigă cu o sculptură în lemn o medalie de aur la expoziţia mondială de la Budapesta. Începând cu 1897 studiază artele frumoase la Viena. În 1898 se alătură pentru scurt timp grupului de artişti „Humanitas“ al reformatorului şi pictorului K. W. Diefenbach în „Himmelhof“ lângă Viena. După întoarcerea în Transilvania creează pictura programatică „Der Liebe Macht“ (Puterea iubirii), care astăzi se află în muzeul Casa Anatta pe Monte Verità. În 1899, G. renunţă la toate legăturile familiale şi sociale pentru a adopta din acest moment un stil de viaţă nomad şi a călători în întreaga Europă. Ia legătura cu filosofi, artişti şi reformatori precum Rudolf Steiner, Erich Mühsam, Ferdinand Avenarius ş.a. Încă de timpuriu devine personaj literar în opere ale lui H. Hesse sau G. Hauptmann. Îşi câştigă existenţa ţinând prelegeri şi vânzând poezii tipărite de către el însuşi. Începând cu 1900 este, ca şi fratele său Karl, unul dintre fondatorii coloniei reformiste Monte Verità, dar după scurt timp are un conflict cu ceilalţi fondatori ai proiectului şi îşi reia călătoriile. Totuşi, până la 1909, revine de mai multe ori pe acest munte. Începând cu 1903 este proprietarul unei peşteri şi al unei lunci, dăruite de comuna Losone (Tessin). Ca poet nomad, sfânt al naturii şi pustnic devine un personaj cu atracţie magnetică pentru căutători şi reformatori din întreaga Europă. În peştera lui din stâncă locuieşte în 1907 împreună cu el şi tânărul H. Hesse. G. îl iniţiază în domeniul înţelepciunii orientale. Unul dintre discipolii săi a fost şi americanul Raymond Duncan, fratele dansatoarei Isadora Duncan, care în calitate de artist multilateral, poet şi fondator al unei comune a introdus stilul de viaţă al lui G. în cercul său de prieteni, dintre care fac parte Gertrude Stein, H. Matisse şi P. Picasso. Prin dansurile sale la lumina lunii în pădurea de la Arcegno (Losone), G. dă impulsul pentru crearea dansului modern de expresie, care prin intermediul lui Rudolf von Laban şi Mary Wigman îşi începe periplul de mare succes pornind de pe Monte Verità. După apariţii publice ca dansator şi recitator la Schwabing (München), G. se mută în 1911 împreună cu soţia şi cei şapte copii într-o rulotă construită de el însuşi la Berlin. Pentru mişcările de tineret care insistau asupra unor schimbări politice de anvergură, precum „Wandervogel“, G. devine o figură cheie. G. este adesea atacat, arestat, expulzat în 1912 din Saxonia, în 1913 din Baden. În 1915 este expulzat în Austria, acolo fiind condamnat la moarte pe motiv că refuzase serviciul militar, însă după trei zile în celula condamnaţilor la moarte este internat într-un spital de boli nervoase pe motiv că ar avea „idei confuze“.

După externare se întoarce pe Monte Verità, unde petrece anii 1916-1918 împreună cu familia pe domeniul fratelui său. Devine un exemplu pentru pacifiştii din toată Europa, care se adună la Ascona în preajma lui – printre alţii, dansatorii R. v. Laban şi W. Wigman precum şi filosoful E. Bloch. În 1919, G. este expulzat din Elveţia, apoi din Bavaria şi din nou din Baden. În München, în timpul revoluţiei, pledează pentru non-violenţă şi este închis pe acest motiv. În 1927 revine la Berlin, unde ţine o serie de prelegeri („Conversaţii publice“) în piaţa Alexanderplatz. În jurul anului 1930 locuieşte în colonia reformistă „Grünhorst“ lângă Berlin, care devine un punct de întâlnire al mişcării de tineret şi al mişcării biosofice din jurul lui E. Fuhrmann. De acolo porneşte într-o căruţă trasă de măgar prin Germania, distribuindu-şi şi vânzându-şi scrierile. Este arestat de mai multe ori de către nazişti, care îi interzic să scrie. În 1940 pleacă de la Berlin la München, unde petrece anii terorii în ascuns, în podurile unor profesori care-i sunt prieteni. Aici sunt create lucrările sale principale de maturitate, „Siebenmahl“ şi „Brieflein Wunderbar“. G. încetează din viaţă în 1958 la München, însingurat şi neobservat. Arhiva sa poetică se află în posesia Bibliotecii oraşului München şi în arhiva Freudenstein pe Monte Verità. Viziunile reformiste ale lui G. pătrund actualmente din nou în atenţia unui public interesat. Dovadă sunt numeroase romane, povestiri, piese de teatru, graphic novels şi filme inspirate din biografia sa. (Wikipedia, DFDKK)

		1879 - 1958 Scriitor hoinar, reformator al vieții, înțelept
Nou! 25 decembrie 2025: Gustav Gräser (1879-1958), un sas transilvănean adept al mişcării „înapoi la natura”, co-fondator al coloniei Monte Verità Gusto Gräser, transilvăneanul care a influențat gândirea întregii lumi Scurt curriculum vitae al lui Gustav Arthur Gräser, numit "Gusto Gräser" Galeria sașilor vizionari și excentrici care au făcut istorie	Aceasta pagina este o poarta deschisa spre lumea lui Gusto Gräser Societatea Gusto Gräser GGG păstrează și difuzează moștenirea spirituală a lui Gusto Gräser prin intermediul membrilor și donatorilor.	Poetul și filosoful naturalist Gustav Arthur Gräser a fost o personalitate unică în prima jumătate a secolului XX. Liderii intelectuali ai vremii au văzut în el întruchiparea "noii ființe umane", concretizarea idealurilor lui Nietzsche și ale lui Whitman și în acelasi timp un nou Francis de Asissi. Viața sa dincolo de regulile civilizației a fost de neacceptat pentru mulți contemporani; a generat scandal și ură. Însă pentru unii a devenit un idol. Scriitori ca Hermann Hesse și Gerhart Hauptmann l-au ridicat la rang de mit. Cea mai mare parte din poezia sa a rămas nepublicată în timpul vieții. A scris epigrame și poezii pe fluturași și foi volante, pe care i-a răspândit în călătoriile sale, mobilizând omenirea la o schimbare radicală. Astăzi numele său este asociat cu cel al coloniei pe care a întemeiat-o, "Monte Verità" din Ascona, care a devenit un simbol al cultului naturii și non-violenței. Gräser s-a născut pe 16 februarie 1879 la Brașov (Kronstadt), în Transilvania, și a murit la 27 octombrie 1958, în Freimann lângă Münichen. Împreună cu prietenii săi intelectuali și artiști, a creat colonia reformei sociale de pe Muntele Adevărului/Monte Verita, ce străjuiește orașul Ascona din Elveția. În lucrarea “Öffentliche Gespräche" (Convorbiri publice) a mobilizat populația la schimbare, colindând majoritatea oraselor germane. A lăsat o muncă de jumatate de viață care reînvie simbolurile și valorile umane fundamentale: iubire, egalitate, libertate, comuniune cu natura, frumosul, binele, non-violența.

	Gusto Gräser, profetul nomad din Transilvania Poet, artist plastic, apostol al naturii, * Braşov, 16.02.1879 (nume de botez: Gustav Arthur), † München, 27.10.1958; G. este fiul unui judecător de district şi senator. Fratele său, Karl G. (1875-1920), este co-fondator al coloniei reformiste Monte Verità lângă Ascona (Tessin, Elveţia), iar fratele său Ernst Heinrich G. (1884-1944) este pictor şi grafician. – La vârsta de 15 ani, G. abandonează liceul şi devine ucenic. În 1896 câştigă cu o sculptură în lemn o medalie de aur la expoziţia mondială de la Budapesta. Începând cu 1897 studiază artele frumoase la Viena. În 1898 se alătură pentru scurt timp grupului de artişti „Humanitas“ al reformatorului şi pictorului K. W. Diefenbach în „Himmelhof“ lângă Viena. După întoarcerea în Transilvania creează pictura programatică „Der Liebe Macht“ (Puterea iubirii), care astăzi se află în muzeul Casa Anatta pe Monte Verità. În 1899, G. renunţă la toate legăturile familiale şi sociale pentru a adopta din acest moment un stil de viaţă nomad şi a călători în întreaga Europă. Ia legătura cu filosofi, artişti şi reformatori precum Rudolf Steiner, Erich Mühsam, Ferdinand Avenarius ş.a. Încă de timpuriu devine personaj literar în opere ale lui H. Hesse sau G. Hauptmann. Îşi câştigă existenţa ţinând prelegeri şi vânzând poezii tipărite de către el însuşi. Începând cu 1900 este, ca şi fratele său Karl, unul dintre fondatorii coloniei reformiste Monte Verità, dar după scurt timp are un conflict cu ceilalţi fondatori ai proiectului şi îşi reia călătoriile. Totuşi, până la 1909, revine de mai multe ori pe acest munte. Începând cu 1903 este proprietarul unei peşteri şi al unei lunci, dăruite de comuna Losone (Tessin). Ca poet nomad, sfânt al naturii şi pustnic devine un personaj cu atracţie magnetică pentru căutători şi reformatori din întreaga Europă. În peştera lui din stâncă locuieşte în 1907 împreună cu el şi tânărul H. Hesse. G. îl iniţiază în domeniul înţelepciunii orientale. Unul dintre discipolii săi a fost şi americanul Raymond Duncan, fratele dansatoarei Isadora Duncan, care în calitate de artist multilateral, poet şi fondator al unei comune a introdus stilul de viaţă al lui G. în cercul său de prieteni, dintre care fac parte Gertrude Stein, H. Matisse şi P. Picasso. Prin dansurile sale la lumina lunii în pădurea de la Arcegno (Losone), G. dă impulsul pentru crearea dansului modern de expresie, care prin intermediul lui Rudolf von Laban şi Mary Wigman îşi începe periplul de mare succes pornind de pe Monte Verità. După apariţii publice ca dansator şi recitator la Schwabing (München), G. se mută în 1911 împreună cu soţia şi cei şapte copii într-o rulotă construită de el însuşi la Berlin. Pentru mişcările de tineret care insistau asupra unor schimbări politice de anvergură, precum „Wandervogel“, G. devine o figură cheie. G. este adesea atacat, arestat, expulzat în 1912 din Saxonia, în 1913 din Baden. În 1915 este expulzat în Austria, acolo fiind condamnat la moarte pe motiv că refuzase serviciul militar, însă după trei zile în celula condamnaţilor la moarte este internat într-un spital de boli nervoase pe motiv că ar avea „idei confuze“. După externare se întoarce pe Monte Verità, unde petrece anii 1916-1918 împreună cu familia pe domeniul fratelui său. Devine un exemplu pentru pacifiştii din toată Europa, care se adună la Ascona în preajma lui – printre alţii, dansatorii R. v. Laban şi W. Wigman precum şi filosoful E. Bloch. În 1919, G. este expulzat din Elveţia, apoi din Bavaria şi din nou din Baden. În München, în timpul revoluţiei, pledează pentru non-violenţă şi este închis pe acest motiv. În 1927 revine la Berlin, unde ţine o serie de prelegeri („Conversaţii publice“) în piaţa Alexanderplatz. În jurul anului 1930 locuieşte în colonia reformistă „Grünhorst“ lângă Berlin, care devine un punct de întâlnire al mişcării de tineret şi al mişcării biosofice din jurul lui E. Fuhrmann. De acolo porneşte într-o căruţă trasă de măgar prin Germania, distribuindu-şi şi vânzându-şi scrierile. Este arestat de mai multe ori de către nazişti, care îi interzic să scrie. În 1940 pleacă de la Berlin la München, unde petrece anii terorii în ascuns, în podurile unor profesori care-i sunt prieteni. Aici sunt create lucrările sale principale de maturitate, „Siebenmahl“ şi „Brieflein Wunderbar“. G. încetează din viaţă în 1958 la München, însingurat şi neobservat. Arhiva sa poetică se află în posesia Bibliotecii oraşului München şi în arhiva Freudenstein pe Monte Verità. Viziunile reformiste ale lui G. pătrund actualmente din nou în atenţia unui public interesat. Dovadă sunt numeroase romane, povestiri, piese de teatru, graphic novels şi filme inspirate din biografia sa. (Wikipedia, DFDKK)